Basme pentru suflet

Cand ati citit ultima oara un basm? 

Sa zicem ca se pune daca le-ati citit copilasilor vostri. Dar pentru voi, cand ati citit ultima oara un basm?
In facultate am avut la un moment dar un curs de folclor, pe care, la momentul respectiv, nu l-am apreciat asa cum ar fi trebuit.
 Ca o paranteza, sunt multe lucruri pe care nu le-am apreciat in facultate si pe care le-am tratat cu superficialitate. Daca as fi facut facultatea cu mintea de acum...
Revenind, de ceva vreme, am o placere curioasa in a citi basme sau a asculta basme in format de teatru radiofonic. Basmele sunt in toata lumea, in diverse forme. Mai toate popoarele au basmele lor. Cred ca ceea imi place cel mai mult la ele este faptul ca, in firul povestirii cu printi/printese, fii de imparati, balauri, zmei si cai inaripati este tesuta intelepciunea poporului , sunt sfaturi de buna cuviinta, de credinta si mai ales speranta. Speranta ca binele invinge intotdeauna. Ca oamenii cu suflet frumos reusesc sa invinga sortii potrivnici daca au rabdare si sunt curajosi.
Iar in basme mai gasim ceva ce mie mi-a atras atentia. Acea dragoste frumoasa si curata, sfioasa. Cum? Uite asa:
"Găinăreasa, cum văzu pe fiul de împărat, îşi aruncă ochii asupră-i cu o căutătură aşa de mângâioasă şi aşa de plină de dragoste, dară cu smerenie, încât feciorul se fâstâci, oarecum, dar îşi ţinu firea. Simţi că obrajii îi ard, o sudoare rece îl trecu, si inima începu să-i tăcăiască, de părea că o să-i spargă pieptul. "

Sa le citim copiilor nostri basme romanesti. Pentru ei si pentru sufletul nostru romanesc. Intr-o lume intr-o schimbare continua si nebuna, ele sunt firul ce ne leaga cu strabunii si intelepciunea lor.