Cu drag, din caldura caminului

Si cand am spus ca am ramas doar cu frigul...m-am inselat...mult! Ieri a viscolit apocaliptic, cu vant, zapada si iar vant si troiene.
Dar cum imi doream un week-end static, in casa, s-a nimerit numai bine si nimic nu m-a deranjat decat un gand fugar...legat de ziua de luni...zapada...transport...serviciu..
Dar sa lasam lucrurile neplacute pentru cand le vine randul :) Pana atunci va invit cateva momente in casuta mea, in lumina iernii:

Va las cu un citat din N. Steinhardt ce poate rezona cu "starea de asediu " in care ne aflam.

"Nu cumva in estenta ei viata asa si este: ca o padure salbatica bantuita de jivine, plina de hartoape si capcane, scuturata de fulgere si rafale de ploaie si, la margine, o singura casuta luminata si calda, de unde locatarii vor trebui sa iasa cu totii inainte de implacabilii zori? " (N.S- "Jurnalul Fericirii")


Sa aveti o duminica tihnita si calduroasa!


Cu drag,

Ingrid

De sfarsit de saptamana...tihna...

Dap, e vineri, ziua aceea in care pe toate retelele de socializare incep sa apara mesaje optimiste insotite de diverse poze si mai optimiste pentru ca deh! vine week-endul!

Si pana la urma da, e vineri. Si e iarna si e frig. Azi a fost prima tentativa de ninsoare, am crezut ca ne vom acoperi in bumbac, asa mari si pufosi erau fulgii de nea. Dar nu, am ramas doar cu frigul...

Asa ca planul pentru week-end a fost foarte usor de facut....Voi fi asa:

Sursa foto: French country cottage - un blog foarte dragut dealtfel

Si planul suna cam asa....
...voi lenevi cat se poate dimineata in pat, in asternuturi albe si mirosind proaspat....
...cand ma voi trezi S va fi facut cafeaua si din bucatarie va mirosi imbietor a dimineata...
...doua volume de Dan Puric ma asteapta cuminti pe etajera....
...un proiect albastru e deja in lucru la masina de cusut...dar e secret pana va deveni cadou :)
...ma gandesc sa prepar o supa de linte ..simt nevoia de ceva usor, cald....fara carne...
... o cada fierbine cu spuma, ulei de masline si lumanarele clar nu voi rata....iar un pahar cu vin dulce imi va da exact starea de relaxare perfecta...
...poate incerc si ceva croset desi sunt taare nepriceputa la acest subiect...dar oricand e rost de incercat lucruri noi....

Si totul in tihna, incet, in liniste si lumina de iarna.Si sper fara sa fie nevoie sa ies din casa :) asa...ca sa devenim prietene si mai bune...eu si casuta mea.

Un week-end asa cum vi-l doriti!!


Cu drag,

Ingrid

Visand la primavara

Mda...este o nesuferita zi de ianuarie...afara ploua, nici macar nu ninge, toata lumea e zgribulita, obosita, plictisita iar eu ma gandesc la...primavara.
Stiu, mai este pana vine draga de ea. Fiecare anotimp cu farmecul ei dar parca iarna si-a pierdut sansa de a fi simpatica cand s-a gandit sa sara peste Craciun.
Asa ca ma simt indreptatita acum sa ii intorc spatele si sa ma gandesc la anotimpuri mai vesele. Si ca veni vorba de veselie, anul acesta ma gandesc la un nou accesoriu pentru casuta mea. Pentru terasa mai exact.
Acasa parintii mei puneau mancare pentru pasari pe pervaz dar cum eu nu am pervaz ci geamuri de sus pana jos si o terasuca ma gandeam ca asta ar putea crea acelasi efect.

Adica, o casuta pentru hranit pasari, sau un bird-feeder (am inteles ca-i zice). Si am gasit pe net cateva modele simpatice, unele chiar practice:

Sursa Foto

Sursa Foto

Sursa Foto

Sursa Foto

Sursa Foto


Si uite asa  ma gandesc eu ca te poti bucura de trilurit de pasari fara prea mari eforturi.  Mai ramane de vazut cu mizeria....dar asta cred ca e o alta poveste :) momentan visez la trilurit asa ca va rog nu rupeti vraja!


Zile senine si pline cu vise sa aveti!

Niste ornamente handmade ratacite :)

Da, s-au ratacit. Altfel nu imi pot da seama ce cauta aceste ornamente aici pe blog la mijlocul lui ianuarie. Pana si Craciunul pe vechi a trecut...
Poate stiti povestea sau daca nu, voi face un rezumat. Am ramas fara aparat foto pe cand lucram la ornamentele handmade de Craciun asa ca am ramas datoare cu "iesirea lor in societate". Cum am reusit sa recuperez aparatul si cum e deja ianuarie afara, ma gandeam ca...asta e, ma voi lauda cu ele in...decembrie. Dar cum pe aici unele dintre voi v-ati exprimat dorinta de a le vedea totusi (multumesc pt incurajare!), nu imi ramane decat sa va arat acum ce am mesterit eu in decembrie. Asa ca, va prezint cu drag, ornamentele mele handmade de Craciun:

 Motivul: Cucul- el nu canta la intamplare, pentru ca are puterea de a profeti.

stie cand vine primavara si protejeaza aratul, cantecul lui este ca o urare de spor si belsug. (Semne Cusute)

 Motivul :Stele - sunt sursa de lumina si reper: te ajuta sa gasesti calea cea buna.

fiecare stea are povestea ei.

impreuna, in ordine, stelele reprezinta lumea si locul nostru in ea (Semne Cusute)

 Motivul in primul ornament: Ocolul- este unul din mijloacele magice de aparare (Semne Cusute)

 Motivul: Sfadeala- contrariile se atrag: bine si rau, zi si noapte, feminin si masculin; toate sunt jumatati care pot exista doar impreuna, cu forte egale si au nevoie una de cealalta pentru a fi in echilibru. (Semne Cusute)

 Motivul: Vartelnita - simbolizeaza motorul timpului, energia regeneratoare, succesiunea celor 4 anotimpuri, datorata celor 4 vanturi, care trag, ca 4 cai, in directii diferite.( Semne Cusute)

Sper ca v-au placut ornamentele mele ratacite :). Va doresc o duminica incantatoare!

Cu drag,
Ingrid

Dorul din noi- ganduri de sambata dimineata

Fiecare din noi a trait la un moment dat un sentiment de nostalgie atunci cand s-a reintalnit cu un obiect, un parfum, o imagine...ceva ce readuce la suprafata amintiri de demult. De cele mai multe ori sunt stari, sentimente ce revin la suprafata, neasteptat. Cel mai bun exemplu: vi s-a intamplat sa regasiti un parfum pe care l-ati purtat demult si brusc sa va aduceti aminte de acea perioada?
Este tulburator cum memoria pastreaza aceste amintiri ample pentru ca nu doar iti amintesti ci retraiesti intr-o fractiune de secunda, o perioada din trecut. Nu e deja-vu, nu e coincidenta, e ceva ce eu i-as zice dorul din noi.

De ce scriu despre asta? Recent am primit cadou un set de cosmetice cu aroma de...grapefruit, adica grefe, cum se spune. Nimic deosebit. Unde pui ca nu mananc grefe, nu imi plac. Apoi le-am aplicat. Si m-am intors brusc in copilarie, in apartamentul parintilor mei si am avut clar imaginea tatalui meu intrand iarna in camera mea si a surorii mele tinand in mana doua grefe mari si galbene. Un moment deloc important in viata mea dar ancorat acolo in memorie. Nici atunci nu imi placeau grefele. As fi preferat sa fie portocale :). Iar de cand am plecat din casa parintilor nu am mai mancat grefe :).  Iata cum mirosul cosmeticelor a reinviat o particica din copilaria mea si a trezit un dor de "mine atunci", nu stiu cum sa ii spun. Nostalgia unui timp trecut pe care nu il poti readuce inapoi, si nici daca incerci sa il rememorezi, daca mergi pe calea logica a amintirii nu il poti reinvia. Ci doar asa, spontan, fugitiv, suprinzator.
Ul alt astfel de dor il reprezinta pentru mine dealurile din zona Moldovei. Cand cineva m-a intrebat ce imi place mai mult: muntele sau marea, am raspuns: dealul. Veneam de la Bucuresti spre orasul natal si i-am propus lui S sa ne abatem pe la bunici ( 100 de km de orasul parintilor mei). Nu mai fusesem de vreo 2 ani... acum era departe de orasul in care locuiam si intrasem in rutina Bucurestiului... In momentul in care masina a facut dreapta de la soseaua principala catre satul bunicilor mi-a venit sa plang. Pentru ca acelasi dor din mine in momentul in care a vazut dealurile acelea moi pe care le cunosc pe fiecare in parte ca si cum mi-as cunoaste liniile din palma, a tresarit si m-a dus inapoi in cea mai frumoasa perioada a vietii mele: in casa bunicilor. Si m-am retrait (doar asa pot spune)  in acel moment pe mine atunci.Am cazut in mine..

Dar oare pana unde merge acest "dor din noi"? Se opreste oare la propriile experiente? Sau merge mai departe la ceea ce au trait predecesorii nostri, secole de experiente uitate ? Exista posibilitatea de avea nostalgia unor lucruri pe care nu le-am trait?

Inceput de an dezordonat :)

Si iata ca a trecut. Anul. Cel ce fu. Si noi tot pe aici, cu bune, cu rele, de parca toate urarile ce ni le-am facut intre ani s-ar fi spart ca niste baloane de sapun.
Lucrurile au intrat in rutina lor si orice plan maret as face de inceput de an va fi inghitit de aceasta. Sau poate nu.
Mi-a fost dor de voi. Am umblat de sarbatori cat nu am umbat tot anul (exagerez :) ). Dar am umblat. Am avut timp si am vrut sa impac pe toata lumea- parinti, socri, cumnati, bunici.... Doar pe voi v-am neglijat, dar ma iertati, nu?
Pe 3 am sosit din nou acasa. ACASA. Si era bine, era liniste, tihna. Dar apoi iar a venit serviciul peste mine si iar ochi de broasca dimineata, iar incheiat palton si infasurat esarfa in lift, iar alergat dupa autobuz- vecinii mei cred ca deja s-au obisnuit cu tocurile mele in ritm alergator la ora noua fara. Si iar plecat acasa epuizat. Da, exact de ce spuneam, rutina.
Ei bine tot ma bate un gand sa sparg rutina aceasta si nu stiu cu ce. Inainte de sarbatori am avut o mare placere in a face ornamentele pentru bradul de Craciun. M-au relaxat teribil. Din pacate, din cauza aparatului foto nu am putut sa vi le arat atunci pe toate iar acum...cine ar vrea sa mai vada ornamente de Craciun ?! Nu am apucat sa va arat nici cadoul foarte dragalas pe care l-am primit de la Ghemuletul Incalcit , am fost praf cu organizarea anul ce-a trecut, fara circumstante atenuante. 

Dar gata cu nostalgiile, hai sa spargem rutina. Vreau sa ma apuc de mesterit. Dar ce? Ceva sugestii? :)

Zile frumoase sa aveti!